Blog

Rolul tatălui în dezvoltarea copilului

Acesta este un articol ce abordează viziunea asupra rolului patern și importanța tatălui în viața copiilor. Orgoliul sau credința că iubirea se simte și nu trebuie verbalizată nu sunt decât indicii ale evitării emoțiilor, siguranța că asta te face bărbat. Dacă ești tată sau vrei să devii, te invit să citești acest articol de fiecare dată când în mintea ta apar nedumeriri cu privire la necesitatea implicării tale în viața copilului. Tatăl are un rol esențial în confirmarea feminității, dar și în felul în care acesta transmite imaginea unui bărbat puternic fiului său.

De ce mama și nu tata?

O varietate de factori pot influența dezvoltarea personalității unui copil, însă teoriile și cercetările s-au concentrat mai mult pe importanța prezenței mamei și mai puțin pe rolul patern. Cu toate acestea, calitatea relației dintre copil și părinte rămâne un predictor esențial al funcționării psiho-sociale atât în copilărie, cât și în perioada adultă. Pentru o perioadă lungă de timp, iubirea mamei a fost considerată ca fiind unicul factor important în dezvoltarea celui mic (Kagan, 1978; Stearns, 1991; Stendler, 1950; Sunley, 1955). În jurul anilor ’20 echivalentul termenului de părinte devenise doar cuvântul mamă, iar articolele cu privire la familie se axau pe informații legate doar de aceasta (Ellner, 1973). După 1970 a început o recunoaștere a importanței tatălui și a prezenței acestuia în viața copiilor (Biller, 1974, 1993; Hanson & Bozett, 1985, 1991; Hewlett, 1992; Lamb,1986, 1997; Mackey, 1996).

De ce iubirea de tată a fost atât de lipsită de interes pentru mai mult de un secol în cercetările relației părinte-copil?

Rolul patern a devenit un concept cultural având o interpretare proprie și implicații semnificative în comportamentul celor care împărtășesc aceste credințe. E necesar să observăm un aspect important: ambele concepte, mamă și tată, sunt influențate de ce înseamnă  masculinitatea și feminitatea. Altfel spus, cuvântul mamă aduce în prim plan căldură și afecțiune, în timp ce pentru mulți tatăl e văzut ca fiind puternic, rece, dur și mai puțin afectuos (Rohner, 1995). O lungă perioadă de timp s-a crezut că prezența tatălui este nesemnificativă în ceea ce privește dezvoltarea sănătoasă a copiilor (Mackey, 1996). Astfel, internalizarea acestor credințe culturale ca unele personale au determinat consecințe în viața familială. Acestea au fost transmise transgenerațional, având influențe în prezent asupra relațiilor noastre parentale și a stilurilor educaționale.

Ce rol are iubirea de tată?

Perceperea iubirii paterne și grija din partea tatălui reprezintă predictori ai satisfacției atât pentru băieți, cât și pentru fete. Primul gând atunci când ne referim la relația tată-copil poate fi studiul freudian: complexul Oedip vs complexul Electra, subiect cercetat și abordat mult timp în literatura de specialitate. Pe scurt, tatăl joacă un rol important în viața copiilor. Manifestându-și dragostea și sensibilitatea față de fetiță, ea va fi capabilă mai târziu să-și accepte rolul feminin fără anxietate sau vinovăție și să poată oferi iubire bărbatului din viața ei. Un comportament patern adecvat reprezintă o cerință esențială în a finaliza cu succes această fază de dezvoltare a sexualității. Fără participarea paternă, fata poate să își idealizeze tatăl și mai târziu, în adolescență, să asocieze iubirea cu acest sens ideal pe care i l-a dat, să fie incapabilă să iubească și să caute o satisfacție narcisistă în a fi iubită.  

Tații și copiii trebuie văzuți ca părți ale unui sistem social complex în care fiecare îl influențează pe celălalt în mod direct sau indirect. Barber și Thomas (1986), au ajuns la concluzia că afecțiunea fizică în cazul fetelor (ex: îmbrățișările) din partea tatălui și sprijinul general al mamei, sunt cei mai importanți predictori în ceea ce privește încrederea în sine în adolescență. Dacă ne raportăm la băieți, activitățile distractive, dar protective din partea tatălui și prezența mamei reprezintă factori esențiali cu privire la stima de sine. De asemenea,  competențele cognitive și sociale la copiii ai căror tați erau profund implicați în viața lor erau mai dezvoltate decât a celor care nu aveau parte de prezența paternă (Biller, 1981, 1993; Easterbrooks & Goldberg, 1984; Lamb, 1997; J. H. Pleck, 1997; Radin & Sagi, 1982; 1997).

O relație bună dintre o fiică și un tată evidențiază un succes mai mare pe plan școlar și o probabilitate mai mică de a dezvolta tulburări alimentare (Lamb, 1997; Morgan & Wilcoxon, 1998; Perkins, 200; Botta & Dumlao, 2002; Maine, 2004)

A recunoaște importanța prezenței tatălui ar putea motiva mulți bărbați să devină mai implicați în îngrijirea copilului. Simons, Whitbeck, Conger, and Melby (1990) au confirmat faptul că tații au șanse mai mari să se implice în activitățile de zi cu zi ale copilului atunci când ei înțeleg că acest comportament poate avea o influență semnificativă. Cu toate acestea, mulți tați trăiesc cu impresia că prezența lor este mai semnificativă în viața fiului decât a fiicei lor. Astfel, tații tind să petreacă mai mult timp cu băieții lor decât cu fetele (Lamb, 1997; Phares, 1999; Pleck, 1997; Updegraff et al, 2001).

De-a lungul timpului cultura și-a lăsat amprenta, credința falsă că tatăl nu are un impact atât de mare in viața copilului fiind încă prezentă. Scopul acestui articol este să ofere o perspectivă mai amplă asupra dinamicii relației părinte-copil, încurajând gesturile de afecțiune. Dă-ți voie să fii un tată ce își exprimă emoțiile și înțelege nevoile copilui său!

Singuri de sărbători? „Crăciunul era diferit când eram copii”

Crăciunul…ce sărbătoare frumoasă! Totuşi, este o perioadă încărcată emoţional şi merită să discutăm puţin despre acest subiect.

O serie de studii au evidenţiat faptul că stările de anxietate, singurătate şi neajutorare predomină în această perioadă. Mitul des întâlnit este acela conform căruia ceilalţi au o sărbătoare minunată, o familie perfectă, imagine întărită de social media. Reclamele la tv accentuează nevoia de a fi mereu cu cei dragi, iar facebook-ul prietenilor pare să fie plin cu postări ce atrag atenţia. Din punct de vedere medical, statisticile din spitale evidenţiază faptul că decesele cresc în proporţie de 22% în săptămâna dinaintea Crăciunului comparativ cu media anuală (Keatinge and Donaldson 2004),

Crăciunul este o sărbătoare sfântă ce implică o serie de valori transmise cultural. Iţi doreşti să fii calm, să oferi mai multă compasiune, să fii mai indulgent, să îţi controlezi impulsurile, dar toate acestea sunt greu de manifestat atunci când obligaţiile sociale cresc, îngrijorările financiare se instalează şi apare presiunea timpului. Astfel, neliniştea începe să se zărească şi starea de bine să scadă.

De asemenea, să cumperi cadouri e frumos, iar starea de bine e prezentă până într-un anumit punct.  Persoanele care cheltuiesc mulţi bani înaintea Crăciunului raportează un nivel foarte mare de stres, prezenţa multor emoţii negative şi o stare de bine scăzută în perioada vacanţei (Carter and Gilovich 2012; Manolis and Roberts 2012; Richins and Dawson 1992; Roberts and Clement 2007; Van Boven 2005). Explicaţia pentru cei materialişti este simplă: aceştia sunt nemulţumiţi cu standardul vieţii lor deoarece tind să se compare cu cei care au mai mult decât ei ajungând să aibă sentimente de neredreptate şi invidie Sirgy (1998). Dorindu-şi tot mai mult, nevoile psihologice de bază nu vor fi satisfăcute, iar stările depresive pot apărea.

Mai mult, magazinele au nişte strategii foarte bine dezvoltate. Deseori la televizor copiii văd o reclamă la o jucărie, părintele îi promite că i-o va cumpăra, dar când ajung în magazin, aceasta nu mai este pe stoc. Vânzătorul le oferă ceva asemănător, dar imediat după sărbători jucăria apare în magazine, iar părintele este nevoit să i-o cumpere deoarece i-a promis.

De asemenea, studiile demonstrează că religiozitatea şi afilierea la grupul creştin reprezintă un factor protector în ceea ce priveşte declinului stării de bine în perioada Crăciunului. Fagley (2012) a evidenţiat faptul că aprecierea este un predictor esenţial al satisfacţiei vieţii, iar mersul la Biserică poate creşte sentimentul de apreciere şi de apartenenţă la un grup.  

Ne pierdem în goana după lucruri materiale şi uităm esenţa acestei sărbători. Anul acesta poţi schimba ceva şi poate fi altfel. Poţi să investeşti în starea ta de spirit şi a celor dragi.

Am prezentat acest articol tocmai ca să observi multitudinea aspectelor care ne pot influenţa. Primul pas este să conştientizezi cât de mult aceste stări ne pot afecta, iar apoi să îţi aminteşti că atunci când erai copil aveai toate resursele de a râde cu poftă. E timpul să fii din nou acel copil! Crăciunul se apropie!